Topirea ghețarilor, tema Zilei Mondiale a Apei

1 - Care este „bilanţul de masă” al unui gheţar

Înainte de a continua, este corect să clarificăm un concept cheie. Bilanțul de masă al unui ghețar reprezintă diferența dintre acumularea și pierderea gheții pe parcursul unui an. Vorbim de un echilibru „pozitiv” atunci când cantitatea de zăpadă care se acumulează în timpul iernii o depășește pe cea care se topește în timpul verii. În practică, este ca un cont bancar: „depozitele” sunt zăpada de iarnă, în timp ce „retragerile” sunt reprezentate de topirea verii. Prin urmare, un bilanț pozitiv indică faptul că ghețarul câștigă masă și, potențial, crește în dimensiune. Acest echilibru delicat este esențial pentru sănătatea pe termen lung a ghețarului și pentru rolul său în ciclul global al apei.

2 - Criza ghețarilor, o urgență globală

Până acum aproximativ 15 ani, unele regiuni precum vestul Norvegiei sau Noua Zeelandă încă prezentau bilanțuri de masă pozitive datorită ninsorilor abundente de iarnă. Astăzi, însă, nu mai există zone cu un bilanț pozitiv: veri excepțional de caniculare și pierderi semnificative de zăpadă au dus la solduri extrem de negative în toate regiunile monitorizate.

Cele mai recente date satelitare arată o pierdere a masei glaciare care depășește cele mai pesimiste prognoze din anii precedenți. După cum a declarat recent Isabelle Gärtner-Roer, ofițer științific al World Glacier Monitoring Service (WGMS), situația este compromisă critic la scară globală.

Fenomenul este agravat și mai mult de factori de mediu complecși. Prezența resturilor și a nisipurilor din regiuni îndepărtate – precum nisipul Saharei din Alpi sau cel al Peninsulei Arabe din Himalaya – modifică albedo-ul ghețarilor, modificându-le capacitatea de a reflecta radiația solară. Când aceste depozite sunt foarte fine, ele accelerează procesul de topire prin absorbția mai multor radiații solare. Proiecțiile actuale sunt alarmante: conform modelelor citate de Gärtner-Roer, Europa ar putea pierde 80% din ghețarii săi alpini până la sfârșitul secolului.

Ceea ce face situația și mai critică este că, chiar dacă am opri astăzi toate emisiile nocive, ghețarii ar continua să se retragă câțiva kilometri în următorii ani, din cauza inerției sistemului glaciar față de schimbările climatice în curs.

Această situație dramatică nu se limitează la regiunile polare: de la Alpi până la Himalaya, ghețarii se retrag cu viteze fără precedent, cu consecințe directe asupra ecosistemelor locale și globale, amenințând aprovizionarea cu apă a regiunilor întregi și modificând echilibrele milenare.

3 - Paradoxul Antarcticii, un ecosistem pe cale de dispariție

Creșterea turismului în Antarctica reprezintă o nouă provocare pentru acest ecosistem fragil. În 2024, s-a înregistrat o creștere de 40% a vizitelor turistice față de 2023, cu un impact semnificativ asupra habitatelor locale.

Emisiile navelor de croazieră și prezența umană modifică echilibrele milenare delicate. Oamenii de știință au documentat schimbări în reproducerea speciilor locale și modificări ale modelelor de migrație ale vieții sălbatice din Antarctica.

Paradoxul acestei situații constă în faptul că multe dintre aceste croaziere au fost organizate tocmai cu intenția de a sensibiliza publicul cu privire la schimbările climatice și impactul oamenilor asupra mediului. Expedițiile în aceste regiuni îndepărtate sunt adesea concepute pentru a le arăta participanților frumusețea și vulnerabilitatea unică a Antarcticii, într-un efort de a crește gradul de conștientizare și de a stimula acțiunea globală pentru protecția acestor medii cruciale.

4 - Cazul Pakistanului, o criză a apei care se adânceste

Pakistanul oferă un studiu de caz emblematic al consecințelor topirii ghețarilor. Țara, care este puternic dependentă de apa topită din Hindu Kush-Karakorum, se confruntă cu o criză de apă fără precedent. Cele mai recente studii arată o reducere cu 30% a stratului de gheață în ultimii douăzeci de ani, cu impact devastator asupra agriculturii locale și a securității alimentare a milioane de oameni.

Apele ghețarilor sunt vitale pentru sistemul agricol al Pakistanului, irigând vaste suprafețe de teren agricol, susținând producția de alimente esențiale și contribuind în mod semnificativ la economia națională. Scăderea disponibilității apei a dus la o reducere a terenurilor arabile, subminând securitatea alimentară a milioane de oameni și sporind vulnerabilitatea comunităților rurale, care se confruntă nu numai cu pierderea producției agricole, ci și cu creșterea prețurilor alimentelor.

5 - Soluții durabile și angajament colectiv

Deci, ce se poate face pentru a contracara această schimbare? Comunitatea științifică dezvoltă abordări inovatoare din ce în ce mai sofisticate pentru a monitoriza și proteja ghețarii. Noile tehnologii de teledetecție fac posibilă urmărirea schimbărilor glaciare cu acuratețe exactă, în timp ce proiectele de pionierat de conservare criogenică explorează metode de conservare a probelor istorice de gheață.

Anul Internațional al Ghețarilor 2025, proclamat de UNESCO și OMM, marchează un moment decisiv în lupta pentru conservarea acestor resurse naturale prețioase. Pe 21 martie, UNESCO prezintă Raportul mondial al apei 2025, care oferă noi date cruciale despre starea ghețarilor din lume. Inițiativa face parte dintr-un program mai larg de educație pentru dezvoltare durabilă, așa cum demonstrează proiectul „Next Generation – The Challenges of Climate Change”, implementat în mai multe școli italiene asociate cu UNESCO.

Aceste eforturi educaționale sunt esențiale pentru dezvoltarea unei înțelegeri profunde a impactului activităților umane asupra climei și mediului în generația tânără. De fapt, conservarea ghețarilor necesită un angajament colectiv care depășește politicile guvernamentale: fiecare individ poate contribui prin alegeri conștiente și stiluri de viață durabile.

Numai prin această combinație de conștientizare globală, educație direcționată și acțiuni concrete putem spera să încetinim declinul ghețarilor și să protejăm această moștenire naturală neprețuită pentru generațiile viitoare.